Venită din spațiu, 
ploaia ajunge să cunoască pământul,
mai bine decât noi,
coborând la rădăcinile pomilor 
și mai în adânc, aproape de miezul roșu,
ca al mărului din ram - 
așa îl comparăm noi, 
fiindcă  nu am văzut adâncul planetei,
decât prin impulsul de la aparate, 
pe când ploaia observă tot, 
cu miile-i de ochi.