Copil, 
regăseam supape în vizitele pe care i le făceam, 
cu părinții, 
mătușii;
atunci, în acele momente,
nu mă frământa conștiința că nu pun mâna pe carte.

Mă încânta patinajul artistic,
pe care îl vizionam la televizorul Sirius, alb-negru.
Cuplurile de pe gheață îmi transmiteau voioșie,
alt aer de viață
față de ceea ce îmi oferea cotidianul meu.

Legată de imaginație, inima zbura
în lumea aceea a spectacolului,
a celor care figurau pe scenă
și erau vizibili atâtor țări.

Căutam un mijloc să ies în evidență,
mediul în care să performez
și să fiu apreciat.

Nu venise încă susținerea
care avea să-mi schimbe destinul
sau să mi-l fixeze,
din partea profesoarei de română.

Mă simțeam ca un pui,
așteptând să scot capul,
când, de sus, degetul lui Dumnezeu
va ciobi coaja oului
în care așteptam raza mea.