Cineva dispare din privire...
Ușa îl înghite.

Burete de mare...

Același hol. 
Doar patru lucrători
în haine de hârtie.
Scripete.
O găleată cu pietriș
urcă.

Melancolie.

Porumbei sălbatici
pe o bară de inox.
Așteaptă.

Câte boabe?
Câtă apă?

Peste un secol,
cineva aici,
în locul meu,
poate va ști.


Mirosul cafelei —
sârmă aburindă -
mă plimbă,
înspre un balcon
unde,
spre chindii,
voi fi.