Există oameni care transformă experiența vieții în înțelepciune și poeți care transformă această înțelepciune în cuvânt. Alexandru Drăghici este unul dintre acei creatori pentru care poezia reprezintă o întoarcere spre sine și o punte între memorie și eternitate.

Născut în satul Valea Bună, din județul Mehedinți, poetul poartă în cărțile lui amprenta locurilor natale, a copilăriei și a valorilor care îi definesc identitatea. Pentru el, satul este atât un spațiu, cât și o adevărată patrie interioară, un loc al rădăcinilor și al regăsirii sufletești.

De la debutul literar până la volumele care i-au consolidat identitatea poetică, între care Păsări greșite, Valea Bună, Acasă, Patria din cer și Desculț prin Atlantida, Alexandru Drăghici făurește un univers în care nostalgia, credința și meditația asupra timpului se împletesc într-o expresie personală.

Poezia lui ne vorbește despre ceea ce rămâne atunci când timpul trece: amintirea părinților, frumusețea locurilor natale, legătura cu valorile fundamentale și nevoia de lumină într-o lume adesea tulburată de neliniști.

Versurile lui ne invită să redescoperim frumusețea lucrurilor simple și să înțelegem că adevărata bogăție a omului se află în profunzimea trăirilor.

Distincțiile literare și aprecierile primite de-a lungul timpului confirmă valoarea unui parcurs în care vocația, perseverența și autenticitatea s-au întâlnit pentru a da naștere unei opere cu identitate proprie.

Dar, dincolo de premii și de recunoașterea publică, rămâne esențialul: capacitatea poetului de a trezi emoții, de a apropia suflete și de a ne face să ne regăsim în propriile lui cuvinte.

Privind retrospectiv asupra întregii lui activități, descoperim acea panilectică armonie între rigoarea profesională și generozitatea umană, o sinteză rară care inspiră și modelează generații.

Poetul Alexandru Drăghici este cel care scrie despre lume și cel care ne ajută să o privim cu alți ochi.

Vă mulțumesc!