Adi, când e supărat,
își dă părul pe spate cu ambele mâini,
dar zâmbetul nu-i piere de pe față...

Vorbește elevat, cu un accent
care spune cât e de încântat
de ceea ce relatează
sau completează într-o discuție
despre scriitori ori personalități aparte.

Când simte că nu-și are locul într-o conversație,
se retrage,
dar urmărește subiectul
cu o puternică forță de analiză.

Așteaptă să-l întrebi despre una sau alta,
atunci când te împotmolești.
Este acolo, pentru tine,
într-un fel discret și intervenind
doar atât cât e nevoie.

Dacă nu a fost prea iubit
de oamenii pe care i-a prețuit,
nu le mai vorbește,
nu-i sună.

Dacă ar fi el însuși
să facă un bilanț,
pe lista prietenilor adevărați
nu i-ar mai rămâne decât unul,
cel care mereu l-a apreciat.