În piața din Brazdă, 
doi câini galbeni, 
care se tot opresc să rupă cu botul 
un purice din blană, 
de la încheietura piciorului drept, 
se țin după un om al străzii 
care împinge căruciorul 
în care își duce tot avutul: 
o plasă de nailon și niște cartofi.

Cu șapcă, 
înalt și slab, 
cam de șaizeci de ani, 
toate umbrele de la pomi 
i s-au strâns ca niște bani în buzunar. 
Câteva, 
când scot capul, 
strâmbă din nas și cad în stradă, 
răpuse de mirosul pestilențial.

Bacteriile chiuie cât le ține gura, 
având drept fundal gemetele de durere 
ale bietului om pe care l-au pupat.