Pe muchia ferestrei, 
o pasăre vine să-și refacă, în repaus, 
agila-i strădanie. 
În zbor, a dislocat valuri de aer, 
din care s-a ridicat un paratrăsnet, 
cu lumină de veghe în cap. 

Ce penaj! În luciu-i, se adună raze,
ca soli din galaxie. 

Razele simt să vorbească între ele, 
ca babe locuind temporar în cerdac.  
-Ce surd este locul în care ne-am așezat 
și am străbătut căi, 
pentru a ne plictisi, aici, noi,
simple culori inventate 
să izbucnească în râs.

Târziu, 
o tânără vecină se duce, 
în pași de vals, 
la oglindă...