Constantin Cubleșan, unul „dintre cei mai prolifici scriitori români contemporani” – după cum îl consideră Gheorghe Glodeanu – , a publicat mai multe cărți „în care sunt fixate avatarurile receptării operei eminesciene” (Iulian Boldea): Eminescu în conștiința criticii, Eminescu în perspectivă critică, Eminescu în orizontul criticii, Eminescu în oglinzile criticii, Eminescu în universalitate, Eminescu în reprezentări critice, Eminescologi clujeni, Mihai Eminescu. Lecturi analitice, Defăimarea lui Eminescu etc. În cea mai recentă lucrare, intitulată Repere critice eminesciene (Editura Scrisul Românesc, Craiova, 2023, 288 p.), Constantin Cubleșan selecționează și pune în discuție cele mai relevante studii recente despre Eminescu.

Proiectată în mai multe secțiuni, cartea urmărește: Biografia. Contribuții documentare, Opera. Coordonate ideatice, În ediții, În context universal, Stilul și limba, Interceptări didactice, Caleidoscop. Astfel, în primul capitol, Constantin Cubleșan pune în lumină demersul preotului Cezar Onesim, de a demonstra „originile bucovinene ale familiei Eminovici, pe baza documentelor ecleziastice” și a cărui concluzie ar fi: „Neamul Eminovicilor are origini în aceste sate din Călinești, Cuparencu – Șerbăuți”. Evocând momente delicate din viața lui Eminescu, precum acela din vara anului 1883, când poetul a avut prima criză nervoasă, Constantin Cubleșan impută lui Laurian Stănchescu, autorul cărții Mihai Eminescu – un Dumnezeu rănit, tendința de a transforma mitul lui Eminescu într-un „serial polițienesc speculativ obscur”; în schimb, socotește „utile” contribuțiile lui Călin L. Cernăianu în rescrierea biografiei lui Eminescu, iar analiza celor mai importante poezii, pe care Elena Dan o realizează, din perspectivă esoterică (în cartea Nențeles rămas-a gândul. Adevăruri absolute în poezia lui Eminescu), o consideră de bun augur. În acest prim capitol, mai sunt recenzate cărțile: Eminescu – Ipotești și prima iubire de Valentin Coșereanu, respectiv Eminescu – gazetarul incomod de Dan Șalapa.

În capitolul secund, consacrat coordonatelor operei eminesciene, Constantin Cubleșan semnalează și comentează lucrările, semnate, între alții, de către Puiu Ioniță (

(Va urma)