E atât de frig afară, încât luna pare de gheață.

Aburii de la respirațiile oamenilor de ce nu o topesc,

să vină pe pământ lună caldă?

Dacă ne luam după Carl Sagan,

azi, nu mai aveam nici lună de gheață…

În locul ei, am fi pus un corn de rinocer,

să ne aducă aminte de poezie,

însă, acum, sub pom,

mă întreb cum ar fi fost ca elefanții să aibă colți de astru.

Unde sunt zeii, pe acest frig cosmic,

în ce energie se scaldă ei,

în ce băi ascunse își petrec vremea?

L-au pedepsit pe însuși Prometeu,

dând drumul vulturului să-i mănânce ficatul…

Și acum, în deșert. se culcă șamanul.