Realitatea

Afară, Bucureștiul este o gură care nu tace. Închid geamul (îi dau peste gură). Adineauri, am citit un articol despre Câțu, în ziarul „Libertatea”, care-l prezintă ca pe un Nastratin Hogea al politicii etc. Mă indignez, ca orice posibil cititor. Mă ridic de pe canapea și merg să-mi fac un ness cu apă minerală, de la frigider: în pahar, pun o linguriță de zahăr, două de instant și torn apă; sprijin sticla de buza paharului, apăs destul de tare. Spuma scoate la suprafață fel și fel de idei, precum aceea că, dacă insist, risc să vărs paharul. Paralel cu prudența, de a duce procedeul în mod corect până la capăt, apare posibilitatea de a fi fost în stare, prin insistență, să vărs cafeaua pe fața de masă. Sunt foarte aproape de a disloca faptul real cu altul fictiv și mă tem de imanența propriei imaginații. E o presiune interioară, de ale mele, pe care o evit, depărtând sticla Dorna de pahar, de a permite și altei realități, în afara celei curente, de a se configura.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *