Revenit din Germania, acolo unde a lucrat decenii, Titi relatează un fapt de film. Cu ani în urmă, s-a dus în vizită la „copii”. Marin, soțul Atenei, era supărat – avea un meci de arbitrat, meci de handbal, și nu avea mașină, pentru că Atena refuza să i-o împrumute pe a ei. Titi (către Marin): Hai, prin târg!

Între atâtea mașini, au zărit una de teren, pe care Marin a probat-o. „Cum merge?”. „Merge bine, dar ce folos, dacă nu o pot cumpăra!”. „Scoate buletinul și hai să facem actele. Îți aparține!” – îl asigură Titi.

Acasă, Atena se uită pe geam, la mașină. Aflând că este a lui Marin, achiziționată pe banii lui Titi (a dat 3500 de euro), o podidește plânsul: „Nu pot să cred că, tati, ai făcut un asemenea gest pentru noi!”, însă, după un timp, îi reproșează: „De ce i-ai luat-o? Ar fi trebuit să-i cumpere ai lui!” (părinții lui Marin, n.n.).

(Va urma)