De Ignat – poem

De teama pieirii,

porcul spărsese gardul (cu mustăți de cioară în uluci).

După fuga prin grădină,

a așteptat,

în fața văii înzăpezite,

ca sacrificiul să-l transfere peste profunzime.

Sub perdeaua de fulgi,

focul de paie

cuprinsese partea de carne a patrupedului.

Nepotul a imobilizat animalul în tăria privirii,

sperând să prindă, în focosul camerei,

când peste moment sare bunicul,

ca atletul din televizor,

de la stadion, peste garduri.

Vinul destinde oamenii,

veniți să dea o mână de ajutor; își ridică brațele în aer,

ca Atlași fără poveri planetare.

Doar umbra obiectelor zbura din gravitație.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *