Haina ta nu avea loc în cuierele liberale.
În privirile conservatoare, 
prinsese însă stofă,
eternitatea o însemnase cu fir de aur. 
Orice înger coborâtor pe pământ 
o binecuvânta și-i punea aripi
nevăzute. 
Noaptea, zburai printre sisteme 
filosofice și planete.
Ai nimerit într-o inimă de păun, 
care bătea altfel 
decât cea de om. 
Ai dat regatul pentru o țigară, 
satira ai dezvoltat-o în versuri,
deșteptând electorii adormiți. 

De câte ori tu, Eminescu,
în momente de profundă cugetare, 
nu ai atins misterele vieții 
și ale universului? Însă,
pentru o minte genială ca a ta, 
părându-ți banale gânduri,
le-ai neglijat...