From an old notebook

iunie 29, 2022 jonescus Lasă un comentariu

Coline pleșuve, 
ca niște vulturi uitați de zbor. 

În munți, aproape de o colibă, 
vibrează viață puțină. 

Lopata bărcii deșteaptă 
lacul din somnul de alge.

În suspinul frunzelor, 
se bucură mierla.

Lasă un răspuns Anulează răspunsul

„Bucureștiul e așa mare, că o zi nu-i dai ocol călare”