Energia cameristelor se observă în jocul de roluri. Maia, prima dintre ele, care-și imită stăpâna, atrage atenția asupra obsesiei în curățenie pe care aceasta o manifestă, nu în privința întregii case, cât mai ales a propriei odăi, pe care o vrea mereu imaculată. Claire își joacă atribuția de menajeră, având, însă, în față o „doamnă”, care, deși falsă (fiind jucată de Maia), este mai complexă, pentru că o cunoaște mai bine, îi știe gândurile ascunse, precum „râvna” de a purta pantofii de lac. Astfel, Claire are de înfruntat o primă ironie, pe care însă o „parează” din postura aceleia care ar pune, mai presus decât orice, interesul femeii pe care o servește: