E aproape de mine 
un zeu care-mi spune 
că fluviul de frunze aduce suspine.
-Mă spăl în lacrimi -
nu-i nimic, față de alții dormind în morminte -
ce nu mai apucă a se încrunta, 
de la necazul vuind în lume. 
Și în rădăcini, 
de-ar fi, 
eu găsesc sprijin
și îmi înalț sufletul,
înspre soarele verii următoare,
când tu, zeu clevetitor, 
în templu vei fi, 
sugrumat de paloare, 
doar o zugrăveală, 
pupată, veșnic, de babe.