Posibilitatea existenței lumii 
apăruse în știința de carte 
a lui Dumnezeu. Toate operele nemuritoare,
care aveau să fie scrise, 
de la Homer, Vergiliu și Dante, 
la Shakespeare, Eminescu și Gogol, 
tronau ca trofee pe masa Lui. 
Când Dumnezeu Însuși respira profund, 
în urma vreunei fapte care descleșta 
cosmosul din adormire, 
paginile capodoperelor se răsfirau:
într-un moment, le cuprindea cu privirea 
și, un pic, de acolo se mai inspira și El, 
Voievodul cu barbă al genezelor 
(desăvârșirea creației aparține oamenilor). 

Aceasta era în cer...