Din logosul, 
care a scos, 
ca din pungă, totul, 
rămăseseră vibrații. 
Din vorbă în vorbă, 
oamenii le-au mișcat pe boltă, 
până când acele energii (fără moț
și plimbărețe în gol),
s-au adunat, absolut singurele,  
ca niște puncte, 
în contururi mari, de titani albi. 

Prometeu, 
născut din altruism, 
s-a apropiat de Adam
(îi observase, deseori,  
pe cei doi, Eva și Adam,
suflând în foc, 
fără spor)
și i-a dăruit focul, 
într-o seară, 
ca pe o taină.

(Va urma)