Nucii

Pe geamul orizontului, 
Dumnezeu a scrijelit conturul 
și natura l-a împlinit, 
în doi ani,
cu pomul de azi. 
Coaja trunchiului este netedă ca o apă,
în care se oglindește guguștiucul 
din preajmă. 

Nucul acesta, din fața mea,
nu pare a fi rudă apropiată 
aceluia din curtea noastră, 
ale cărui zbârcituri din scoarță
mă lasă mască. 
Totuși, 
i-o fi tată acestuia? 
Guguștiucul sonor, 
care toată ziua îi stă în scorbură, 
ca vorba, -n gură,
o fi adus pe aici, la câmp, niscaiva sâmburi? 

Un tufiș de întrebări se lasă colindat 
de umbrele vechi ale răspunsului...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *