Întregul sat o cunoștea pe fina Rina.

Cei cărora li se părea 
că au probleme în amor, în sănătate 
și cu toate celelalte necazuri ale vieții, 
pe ea o căutau să le dea în bobi 
și să le descânte. 

Avea casa peste drum de cea a bunicilor mei.

Seara, mai ales iarna, 
venea în vizită, 
chemată sau nu, pe la mama Ioana, 
căreia îi spunea „nașă”. Nouă, nepoților, 
tot așa ni se adresa. 
Avea acest respect pentru noi, 
care nu se sprijinea neapărat 
pe vreun grad de rudenie — de fapt, inexistent —, 
dar eram mândria ei. 

De cele mai multe ori fără vreun motiv anume, 
îi ceream și eu să-mi descânte. 
Eram curios. Mă așteptam să văd apărând duhuri albe, lumini de îngeri, aripi de rouă... 
Mai mult pentru astfel de apariții insistam.

Îmi punea mâna pe cap și începea să descânte:

Să rămân eu curat, luminat...

Amintea în descântec 
și de cei care m-ar fi putut deochea. 
O supărare venea atunci peste inima mea de copil, 
fiindcă nu-mi puteam închipui 
cine și de ce ar fi vrut să-mi facă rău. 
Pentru o clipă, 
îmi propuneam să fiu mai atent cu lumea din cale.

Ce ochi viclean se va fi îndreptat spre mine, 
dintr-un ungher sau de după un gard spart, 
atunci când îmi târam ghiozdanul pe drum?

A! Eram deja la Craiova 
și la bunici veneam în vacanțe, 
dar pe uliță, 
tot ieșeam, să mă joc...

Pe o foaie de caiet — nu știu 
de unde tot aveau rechizite bunicii mei, 
care erau oameni de acțiune 
și rezolvau degrabă orice le ieșea în cale 
ca obstacol, 
fără a le pune pe hârtie să le socotească —, 
fina Rina înșira, șoptind, cei 41 de bobi.

Era calmă, 
își ducea degetul mâinii drepte la obraz 
și zâmbea.

— Nașă, o auzeai, văd aici o cumpănă...

— Îu, Doamne, ia-mă Tu pe mine! 
reacționa mama Ioana, 
de sărea pisica de sub sobă.

— Ce vezi, fină? o întreba apoi, 
mai mult teatrală decât înspăimântată.

În spatele acestui zâmbet, 
mă întrebam, 
uitându-mă la fina Rina,
unde e acea vrăjitoare 
despre care mulți susțineau că, 
în multe nopți, 
se luptă cu dracii? 
Se auzeau bubuituri în casa ei...

„Costumaș” i se spunea bărbatului ei, 
care era fierar.
El s-a stins devreme.
Pe fața lui, numai scrum și fum
vedeai...