îmbrăcat în alb
Iisus Hristos se poticnește mereu
în cruce

nu o poate cuprinde
cu brațele

răstignit în om
Dumnezeu înțelege acum
pe bietul om

același
alungat cândva din Eden
cu blestem

pe sub uși
intră umbra crucii
în casele mărturisitorilor

iar inimile lor
bat în piept
ca un berbec izbit
de porțile cetății

nimic nu era liniștit atunci

acum două mii de ani
timpul era dens
plin de culoare și teamă

așa cum s-a scris
și s-a rescris
în carte

nu aveai unde să te ascunzi

oricât ai fi schimbat drumul
te ajungea
privirea sutașului

din porunca, niciodată rostită direct,
a lui Caiafa

---

---

îmbrăcat în veșmânt alb,
Iisus Hristos se poticnește mereu în cruce,
nu o poate cuprinde cu brațele

lemnul îi scapă
ca o vină prea mare

înțelege — răstignit în om —
că Dumnezeu apasă acum
pe bietul om,
același pe care l-a alungat din Eden
cu blestem

pe sub ușă
intră umbra crucii

se întinde încet
peste mărturisitori

iar inima, în piept,
le bate
ca un berbec izbit
de poarta cetății

clipele de atunci,
de acum peste două mii de ani,
erau pline de emoție,
de imagine și de culoare

așa cum s-a scris
în Biblie

nu aveai ce face
și nici încotro să te îndrepți

oricare drum
ducea spre cercetare

un sutaș
o privire
un semn

din porunca indirectă
a lui Caiafa

---

Îmbrăcat în veșmânt alb,
Iisus Hristos se tot poticnește în cruce,
nu o poate cuprinde cu brațele.

Înțelege, răstignit în om,
Dumnezeu — acum — pe bietul om,
pe care l-a alungat din Eden
cu blestem.

Intră, pe sub ușă,
umbra de la cruce,
peste mărturisitori,

cărora inima, în piept,
le bate
ca un berbec
în poarta cetății…

Clipele de atunci,
de acum peste două mii de ani,
erau pline de emoție,
de imagine și de culoare,
precum scrie în Biblie.

Nu aveai ce face,
nici încotro să te îndrepți,
fără a fi cercetat de sutaș,

din porunca indirectă
a lui Caiafa.