Îmbrăcat în veșmânt alb,
Iisus Hristos se tot poticnește în cruce,
nu o poate cuprinde cu brațele.

Înțelege, răstignit în om,
Dumnezeu — acum — pe bietul om,
pe care l-a alungat din Eden
cu blestem.

Intră pe sub ușă
umbra de la cruce,
peste mărturisitori,

cărora inima, în piept,
le bate
ca un berbec
în poarta cetății…

Clipele de atunci,
de acum peste două mii de ani,
erau pline de emoție,
de imagine și de culoare,
precum scrie în Biblie.

Nu aveai ce face,
nici încotro să te îndrepți,
fără a fi cercetat de sutaș,

din porunca indirectă
a lui Caiafa.