DE LA FLOMI LA GEOPO

Pentru că nu a mers cu Flomi (adept al poreclelor – uite că i-am găsit și eu una potrivită!), l-am cunoscut, în 1989, pe Geopo, un bărbat slăbuț, brunet, purtător de ochelari, cu vorbă spusă accentuat, menită a-i salva micimea trupului. De pe atunci, Geopo susținea că suferă de stomac; ai fi crezut că moare mâine, dacă l-ai fi auzit cum se victimizează.

Geopo, la care am ajuns cu Ion B., locuia la casă, unde e de găsit și acum, dar cine îl mai caută? Mi-a luat textele, se dădea, altfel cum?, interesant, nu interesat, și mi-a promis că va apărea un set de poeme, în revista x., la care lucra…

Într-adevăr, am debutat cu un poem, într-o rubrică intitulată Debut liric. Nici nu știam dacă să mă bucur (din cauza promisiunii inițiale, că mi se va publica un set, pentru ca, în final, să mă văd cu un singur poem)…

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *