Dintre surorile mamei, mătușa Constanța este cea mai cumsecade și cea mai sensibilă: cu ochii ei albaștri, senini, contemplă viața, al cărei flux nu o mai impresionează și căruia nu-și mai dorește să-i aparțină.

Pe lângă tragedia pierderii proprie-i fiice, Dumnezeu i-a mai dat pe cap și câteva drame (cu totul gratuite).

Nepoata, pe care a crescut-o, a invitat-o să stea cu ea, cu familia ei, într-una dintre vilele „dăruite cu act” de Titi, în vila din marginea pădurii, fapt pe care l-a acceptat, sperând să-i fie mai ușor (se amăgea că, având grijă de strănepot, mai uită). În câteva zile, strănepotul, sosit de la grădiniță, i-a spus: „Mamaie, am auzit ceva care nu mi-a plăcut. Tati și mami vor să te înlăture”. „E, am considerat eu, cine știe ce o fi auzit copilul, dar, imediat ce au ajuns acasă, Marin și Isolda mi-au prezentat, pe un ton ferm, această variantă: să rămân singură în vilă, fiindcă ei se mută la apartament (situat în centrul orașului, n.n.). Eu nu rămân singură aici, în pustietate. Dar, ce? Cine te mănâncă? – a sărit la mine Isolda. Și, uite așa, m-am mutat în apartamentul lui Dorin” (fiul, care nu locuiește în acest oraș, ci undeva, la țară, destul de departe, n.n.).

(Primul episod)