Visul (de noapte, avut, însă, în plină zi)

Tot scriind despre Diogene, m-am identificat, în subconștient, cu unele probleme întâmpinate de marele filosof. Astfel, în urmă cu vreo trei nopți, am visat că am fost prins de pirați, după ce, anterior, tot în vis, arătasem unui negustor o carpetă (asemănătoare unui covor persan) care avea țesută harta unei țări europene: La cât o evaluezi? l-am întrebat. La trei mii de euro! – a fost răspunsul, rostit ferm, tare, astfel încât, în talciocul din vis, am fost auzit de către pirații care m-au urmărit și pe vaporul pe care începusem să navighez spre țara desemnată pe carpetă.

Cine te însoțește? – m-au interogat pirații. Diogene! le-am răspuns, fapt care le-a schimbat atitudinea. Nu am mai „vizionat” continuarea, întrucât telefonul zbârnâia lângă mine – eram sunat de L. F., care, la rându-i, m-a întrebat dacă mai sunt fan Balzac: „Am văzut, la un anticariat, Moș Goriot – copertă groasă, rezistentă etc. și m-am gândit să ți-o dăruiesc, de Sf. Nicolae.

Visul, atât cât a durat, m-a apropiat de personalitatea unui om (excepțional) care a trăit acum două milenii și jumătate, iar evaluarea carpetei bej, de spiritul mercantil al protagoniștilor programului Așii amanetului, program pe care-l vizionez frecvent.

2 comentarii la „Visul (de noapte, avut, însă, în plină zi)”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.