Ieri, am jucat volei cu tinerii mei, dar, anterior ieșirii pe terenul de sport, l-am trimis pe Pană la secretariat, pentru a se asigura dacă am sau nu vreo situație de făcut: „Întreb de testele Covid?”. „Da. Și de teste, dar și de alte situații”. „Bine! Întreb de testele Covid!”. „Și de teste și de alte situații – ce mai am sau dacă mai am ceva de rezolvat!”. Evident, după ce a revenit, mi-a transmis că nu am nimic de finalizat etc. După oră, am mers la secretariat, pentru a-mi lua rămas-bun, fiindcă încheiasem ziua. „Să-mi aduceți situația cu bursierii!”. „Nu am trimis, acum o oră, pe cineva…?”. „Da, însă numai de testele Covid s-a interesat”…

Pe terenul de sport, jocul de volei a început. La o minge care plutea de un secol – a fost cea mai jucată minge – , din dreapta s-a apropiat un avion imens: tinerii au rămas în uimire, cu ochii pe cer, mingea însăși uitase de gravitație și încă stătea în aer. Am dat năvală la aparate- să facem o fotografie, dar, între timp, avionul a trecut de blocuri, lăsând în urmă numai vuietul motoarelor: „Avion cu motor, ia-mă și pe mine în zbor / să mă fac aviator!” – mi-am amintit de mine copil, când, de pe planetă, mă legam fictiv de mirajul zborului, cu astfel de invocații ludice, dar, acum, nu este cel mai potrivit moment să-mi doresc îmbarcarea sau schimbarea profesiei. Doamne ferește!

Am reluat jocul… Deși era curat lună, totuși în careul echipei mele, căzuse o pană (destul de mare) – nu știu de unde, întrucât păsări nu se zăreau în văzduh. Poate de la ploaie, fiindcă, în teren, era și A. Ploae, care dădea mingi plouate.

Am prelungit meciul și în pauză, pentru un set scurt. A mai intrat cineva la ore? Capete curioase și guri vesele se proptiseră în ferestre. Am fost aclamat cum niciun sportiv nu a fost pe vreo arenă. Indiferent cum loveam balonul, bine sau rău, atingerea mea avea sclipiri de briliant în ochii de la ferestre. Am îndemânare, este adevărat, dar nu atât de pregnantă, încât să pot schimba vremurile – totuși, stările de spirit, da.

Datorită acestor minunați juni ai mei, există viață normală, oricât de multă presiune a pericolului a lansat avionul militar din burtă.