A te afla în suferință sufletească, statut nedrept în care te-ai trezit, împins de timp ori de soartă, și cu un pas în lumea de apoi, suficient cât să-i resimți fiorii, gata să redevii ideea absolută despre tine din cer, a cărei umbră încă ești, te întrebi dacă nu era mai bine să fii orice altceva, dar nu om. În timp ce aveam cugetarea aceasta, un fluture multicolor s-a așezat pe piatra caldă, să-și ia de acolo puterea să mai reziste palei de vânt. Am scos telefonul să-l imortalizez, dar fluturele a zburat, înspre smochini. Unde se va piti în zilele care vor urma, unde se va adăposti poporul acesta de gângănii, la iarnă?

(Va urma)