Eul vorbitor, cel din adâncul ființei mele, cum și-ar fi făcut loc în ou, dacă ar fi fost pasăre să fiu? Ce vorbe nu și-ar fi spus, dintre acelea pe care mie mi le înșiră, fără încetare, în gând? Cu adevărat, pasărea nu ar fi avut o inimă suficient de mare, pentru a primi fluxul de sentimente, ale eului efervescent, abătut, din cosmos, asupra oricărui corp, de către Dumnezeu. Dezamăgirea, tristețea și angoasa ar fi rămas pe dinafară. Atât de împovărat, nici vulturul nu ar fi aterizat pe crestele pustii - ar fi fost îngenuncheat și zdrențuit, ca sufletul meu, astăzi.
