Romanul este o specie în proză a genului epic, de mare întindere, cu o acţiune complexă, desfăşurată pe mai multe planuri narative şi la care participă numeroase personaje bine individualizate.

     Romanul ,,Baltagul”, publicat de Mihail Sadoveanu în anul 1930, prezintă aspecte ale satului românesc de munte, în care obiceiurile nescrise sunt respectate cu sfinţenie. E un roman tradițional în care este prezentată realitatea vieții păstorilor. Legătura cu balada populară ,,Miorița” este dată de prezența motoului ,,Stăpâne, stăpâne,/Mai cheamă ș-un câne”. Firul epic al romanului se derulează din momentul în care Vitoria Lipan, personajul principal, are convingerea că bărbatul ei Nechifor a fost omorât. I se arată semne rău prevestitoare, vise premonitorii, şi acest fapt o determină să se consulte şi cu preotul şi cu ghicitoarea satului care încearcă să o liniştească, spunându-i că Nechifor întârzie să se întoarcă acasă din cauza altei femei.

     După ce aşteaptă 40 de zile, timp în care posteşte conform tradiției creștine, îşi pune în bună rânduială gospodăria, îi dă fiului Gheorghiță un baltag nou şi o trimite pe fiica Minodora la Mănăstirea Văratic. Vitoria însoţită de Gheorghiţă pleacă în căutarea lui Nechifor pe care îl crede mort, pentru că nu se mai întorsese acasă după ce cumpărase  o turmă de oi la Dorna, şi pe care vrea să îl înmormânteze  creştineşte.

     Naratorul prezintă etapele de drum al Vitoriei. Narațiunea se face la persoana a III-a iar naratorul este omniprezent și omniscient și dialogul creează impresia de verosimilitate(fapte adevărate). Femeia poposeşte la hanurile pe care le întâlneşte şi caută informaţii despre Nechifor. În drumul ei, Vitoria întâlneşte o cumetrie şi o nuntă (aspecte monografice) şi are ocazia să mai pună întrebări despre Nechifor.

     La unul dintre hanuri, Vitoria află primele informaţii despre bărbatul ei. Îşi dă seama că el a dispărut între localitățile Sabasa și Suha, după ce a încheiat o tranzacţie de oi cu alţi doi negustori. Femeia reuşeşte să îi cunoască pe Calistrat Bogza şi Ilie Cuţui, cei care l-au însoțit pe Nechifor la drum după cumpărarea turmei de 300 de oi. Între timp vor găsi pe câinele Lupu, cel mai credincios câine al lui Nichifor, semn că rămășițele stăpânului sunt pe aproape.  Căutându-şi bărbatul, dezlegând taina unor semen, bazându-se pe o investigație lucidă, punând cap la cap informațiile culese de la diverși oameni, Vitoria îi găseşte osemintele într-o râpă: ,,Botforii, tașca, chimirul, căciula brumărie erau ale lui Nichifor(…) Căpățâna era spartă de baltag”.

     Vitoria îl îngroapă după datină şi cheamă la praznicul de înmormântare multă lume pe care o cunoscuse, inclusiv pe Bogza şi pe Cuţui, pe care îi bănuiește de crimă. În timpul praznicului, Vitoria relatează celor prezenţi împrejurările în care a fost ucis Nechifor Lipan şi reuşeşte să îi determine pe ucigaşi, prin presiune psihologică și reconstituirea faptelor, să se trădeze şi să îşi recunoască fapta.

     Vitoria îl pune pe Gheorghiţă să îl pălească cu baltagul în frunte pe Bogza, iar câinele Lupu îl va sugruma, răzbunând în felul acesta moartea lui Nechifor. Totodată Vitoria primeşte înapoi averea lui Nechifor pe care cei doi şi-o însuşiseră în mod abuziv.

     După îndeplinirea acestei datorii morale, Vitoria şi Gheorghiţă pleacă înapoi urmând să revină la mormântul lui Nechifor, la parastasul de 40 de zile, când o vor aduce şi pe Minodora.

     Acţiunea romanului “Baltagul” se desfăşoară pe un plan principal, reprezentat de drumul Vitoriei în căutarea lui Nechifor, și un plan secundar reprezentat de aspecte monografice ale satului moldovenesc de munte. În roman există un personaj principal: Vitoria şi mai multe personaje secundare printre care se numără Gheorghiţă, Calistrat Bogza şi Ilie Cuţui.

     În prezentarea Vitoriei, naratorul îmbină procedee ale caracterizării directe cu cele ale caracterizării indirecte. Trăsăturile de caracter ale Vitoriei se desprind îndeosebi din faptele ei, din relaţiile pe care le are cu drumeţii întâlniţi în cale, din vorbele pe care le spune. Deşi nu mai este tânără Vitoria păstrează ceva din frumuseţea de odinioară şi îşi iubeşte bărbatul la fel ca la început. Hotărîrea ei de a pleca să îl caute poate fi explicată numai prin intensitatea sentimentelor ei, şi prin dorinţa de a-l înmormânta creştineşte şi a înfăptui un act de dreptate.

     Nechifor Lipan este un personaj absent, in absentia, despre care aflăm doar din inormaţiile culese de Vitoria. Gheorghiţă care îşi însoţeşte mama în această călătorie, se transformă într-un tânăr matur capabil să îşi asume răspunderile tatălui său. Bogza şi Cuţui, ucigaşii lui Nechifor, întruchipează ticăloşia şi lipsa de scrupule, goana după avere prin furtul oilor lui Nichifor. Ei sunt pedepsiţi pentru crimă de însăşi soţia mortului, autoritățile nereușind să finalizeze ancheta justiției.

     În universul ţărănesc prezentat în roman există elemente tradiţionale cum sunt nunta, botezul, înmormântarea, credinţa în vise şi în semne ale naturii şi elemente de civilizaţie cum sunt telegraful, calea ferată, prefectura şi banii.

     Romanul are o intrigă poliţistă, aduce în prim plan o femeie puternică, inteligentă adoptată lumii pe care o cunoaşte cu un pronunţat spirit justiţiar. Acțiunea operei poate fi asociată cu acțiunea unui ,,roman polițist” în care un rol important în dovedirea vinovaților o constituie reconstituirea faptelor pe baza probelor adunate.