Ieri, pe lângă focul de sub oală, vorbeam cu Bogdan, care a întrebat de ce este ciorba: -De cocoș! a fost răspunsul.

Sub mângâierea soarelui, stând jos, la o masă rotundă (ce nu am stat niciodată, în surprinderea tuturor, fiindcă la mine la țară eu nu aveam așa ceva, dar am văzut la vecinii mei, la Mamut), am adăugat (către Bogdan, care stătea în picioare, cu gândul la afacerea viitoare): -Dacă mănânci, vei auzi cucurigu! în burtă.

Bogdan se așază, pe un scaun scund, față în față cu mine:

-Nu zici tu, îmi dă replica, am fost la țară, la frate-meu… Cumpărase nouă cocoși. După prima noapte, i-am spus că nu am putut dormi. Pe la ora patru – cinci dimineața, se puneau să cânte toți cocoșii. Frate-meu a prins șapte dintre ei și i-a sacrificat.

-Sacrificiul pentru odihna fratelui! am punctat. Discuția nu a mai continuat, fiindcă Bogdan a fost chemat să-și însoțească ruda la cumpărături.