Mânând căruța spre casă,

țăranul vede
în Valea Crucii
o târlă
mare cât un cap de șarpe.

Spune drumeților:
nu am mai întâlnit îngeri semeți
de când fluturii,
liberați din plasele țâncilor,
s-au pierdut din drumul amiezii.

ar trebui un preș peste plopi
ca să mai scadă din zăpușeală

s-o dau melcilor
s-o poarte în cochilii
prin caturile ierburilor.

cu soarele, 
ca o monedă veche,

aș cumpăra de la ciobanul din culme
o oaie.

mai știe cineva
frânturi din baladă?

laptele din oală
se varsă încet

din greutatea anilor căzuți în el
ca un timp care nu mai încape.

pe aici,
dacii nemuritori
l-au văzut pe Zalmoxis
trecând printre stele.