Dragostea care îi ținea îmbrățișați pe acei tineri s-a stins demult... Poate că nici ei nu mai sunt, ori, ajunși la senectute, nici nu-și mai aduc aminte, dar câtă dragoste în acel instantaneu video, câtă eleganță și bucurie.
Alături, așezați pe bănci, alți tineri fumează și râd. O fată îmbrăcată în alb își scoate guma de mestecat din gură și o răsucește pe deget, așa cum țărăncile noastre învârteau firul de arnici pe când coseau.
Un student blond, cu părul ondulat într-o bordură de bucle pe frunte, îi răspunde reporterei despre vacanțe și despre vară. Lângă el, alt tânăr poartă pe brațe tatuate nume de fete. Poate chiar în ziua aceea fusese părăsit de cea al cărei nume îi rămăsese înscris în piele, devenit deodată inutil. De-a lungul anilor, trebuie să fi spus povestea acelui tatuaj, ori de câte ori cineva l-a întrebat cine a fost fata ascunsă în literele de pe braț.
„Bucureștiul e așa mare, că o zi nu-i dai ocol călare”