Ca să miște mâna țărăncilor, gestul de a toarce le este în gând, dar nu are greutate să apese creierul, precum e durerea pierderii a ceva aproape de suflet. E un reflex ușor ca un fulg, dar câtă energie declanșează prin faptul că vine din obiectiv, care și el, propus de vorbă, ferm, ar fi rezultatul plăcerii tuturor celor de față, de a mai sta la taclale și de a pune țara la cale.
Și lâna, adusă în coș, e cântărită din ochi, i se prevede volumul potrivit, pentru a le ajunge s-o toarcă vreme de câteva ore.
Pofta de boabe fierte de porumb ori coapte pe plită împânzește cerul gurii care aduce de nu știu unde apă atât de multă, încât limba torcătoarelor se inundă.
Encefalul înflorește în atmosfera odăii, vorbele se plimbă prin acest poem, după ce au adus din cosmos, unde au stat sub formă de atomi atâția ani, vibrația navei inventate în 69 de americani.
aaa
Ca să miște mâna țărăncilor,
gestul de a toarce le este în gând,
dar nu are greutatea necesară
pentru a apăsa creierul,
precum durerea pierderii
a ceva apropiat de suflet.
E un reflex ușor ca un fulg,
dar câtă energie declanșează
prin faptul că vine din obiectiv,
care și el,
propus prin vorbă,
ferm,
ar fi rezultatul plăcerii tuturor
celor de față de a mai sta la taclale și de a pune țara la cale.
Și lâna, adusă în coș, e cântărită din ochi; i se prevede volumul potrivit pentru a le ajunge să toarcă vreme de câteva ore.
Pofta de boabe fierte de porumb ori coapte pe plită împânzește cerul gurii, care aduce, de nu știu unde, atâta apă, încât limbile torcătoarelor se inundă.
Encefalul înflorește în atmosfera odăii. Vorbele se plimbă prin acest poem, după ce au adus din cosmos, unde au stat sub formă de atomi atâția ani, vibrația navei inventate în '69 de americani.