no more filters nu-s dealer de metafore pe social media, dar capul de insider îmi atârnă tot mai greu pe umeri, gravitația mă trage direct în pământ. nu mă mai regăsesc în orașul acesta sufocat, dar nici în liniștea idilică de provincie. cum dracu’ am rezistat până acum? zero idei. gata, dau delete la tot ce-a fost. îmi las barbă de pustnic și plec să mă pierd pe autostrăzi pustii. o să uit de statusuri, de poezie, cu un rucsac jerpelit în spate, complet random. pentru că unui pierdut pe radarul lumii, vântul îi livrează cel mai curat soundtrack. o să miros a ceapă și a ridichi, a viață brută, o să fac pe niznaiul ca să scap de ipocriți și-o să-mi suflu nasul cu zgomot, ostentativ, vandalizând liniștea și luna perfectă de pe cer...
vreau să aud cum trece aerul prin trestii. fără damage-ul de a căuta altceva, viața mea pe planetă ar fi complet degeaba.