am dat din întâmplare peste o emisiune veche.
C. B. era viu.
clipea în lumina reflectoarelor,
lua o gură de apă,
avea emoții.
​e viu în fișierul .mp4
dar acum nu-i mai pasă.
e sub pământ,
devorat lent de viermi.

​nu știu ce s-a ales de al doilea volum de amintiri,
dacă a mai apucat să scrie ceva,
dar țin minte o fază din primul:
trecea pe lângă Florin Piersic la un spectacol
și actorul îi se părea lung până la cer,
deși nici el, C. B., nu era mai scund.

​i-am scris pe WhatsApp,
n-a mai răspuns.
din ecran,
în tăcerea din ecran,
​moartea îl extrăgea deja din lume.
se ștergea încet din pozele de pe Facebook,
cele din vacanțele, cu soare.

​Am dat din întâmplare peste filmare:
C. B. era viu,
clipea din ochi,
bea apă,
avea emoții...

​E viu în peliculă,
dar acum nu-i mai pasă —
e în pământ,
iar viermii îl devorează.

​Volumul al doilea de amintiri...
nu știu în ce stare a rămas,
dacă s-a mai apucat de el.
Însă o secvență din primul îmi vine în minte:
spectacolul în care a trecut pe lângă Florin Piersic —
actorul i s-a părut foarte înalt,
deși nici el, C. B., nu era mic de statură.

​L-am întrebat pe WhatsApp de sănătate.
Nu mi-a mai răspuns.
Din tăcerea de pe ecran,
din dreptul numelui lui,
urca întrebarea firească:
oare i s-a întâmplat ceva de nu a reacționa?

​În acel timp, moartea îl lua,
îl răpea din lumea aceasta.

Se retrăgea tăcut din fotografiile
pe care le posta pe Facebook din vacanțe...
Oare când se poza în soare,
se gândea că, în curând, 
va intra sub pământ?
Că propriul corp îl va trăda,
purtând în tăcere atacul fatal
al bolii pe care o tolera?