Când am fost in vacanță, 
pe muntele acela semeț, 
care-și ascundea fruntea într-un cuiib de vulturi, 
te-am auzit când mi-ai spus 
că ai dori 
să iei tot ce cuprinde privirea în rucsac
și să nu te dezminți să pui, 
în raftul dimineții, 
vorba mea ca pe soare, 
cu sursă în focul inimii tale. 

O, ce m-am înălțat cu sinele meu 
peste văzduhul bătut de aripi, 
dar m-am speriat pentru o secundă: 
dacă voi cădea în râpa din inima ta 
și am căutat cu ochii să văd 
dacă nu există cumva în apropiere
vreo surpare...