Din caietele mele, anul MMXIV. Poem deosebit (din păcate, nefinalizat)

În dragoste, am vrea cu mâneca să ne ștergem gura,

ca țăranii după masă,

pentru a da lumii impresia că ne-am săturat,

dar noi clipa nopții să o așteptăm,

furișându-ne

unul în brațele altuia…

Cu inima legată de versuri dulci,

voi cânta,

răzimat de ușorul de la ușa ta.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *