Din caietele mele, anul MMXIV. Poem deosebit (din păcate, nefinalizat)

În dragoste, am vrea cu mâneca să ne ștergem gura,

ca țăranii după masă,

pentru a da lumii impresia că ne-am săturat,

dar noi clipa nopții să o așteptăm,

furișându-ne

unul în brațele altuia…

Cu inima legată de versuri dulci,

voi cânta,

răzimat de ușorul de la ușa ta.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.