Pe fereastra viziunii mele despre imperii,

cad perdele; un fald atinge epoca lui Antoniu

și perturbă faptele.

Republica dormea ca anesteziată și, în zori, a doua zi,

pe străzi, au răsărit numai imperialiști.

Desigur, mi-ar fi plăcut să izbesc dușmanii cu sabia,

din goana calului să le fi zburat capetele

(care erau acele puncte gata să cadă peste exprimarea orașului)

și legile, care au ținut în loc pofta noastră de vorbă,

le-aș fi apărat de cariile din șaua lor

și limbile barbare, care presărau puncte și virgule

în fluxul trăirilor, le-aș fi înțepat

cu ace,

dar mie însumi mi s-a pus punct la trai,

cu pumnale

și mai multe puncte de suspensie la mersul meu autoritar

prin republică,

precum și la vederile mele care deschideau

porțile Daciei Mari.

În punctele de suspensie,

s-a adăugat plenar ce s-a vrut, de către imperatorul proclamat.