Sper ca minunatele cercuri,
declanșate în lac, de piciorul tău alb, 
să se coacă în opera lui Mallarmé. 
Urmașii noștri vor regăsi cercurile rumene,
poleite de aurul pletelor tale, 
pe care le-ai desfăcut, din agrafe, 
dinaintea visării mele. 

Aș vrea să mă inviți la tine
și să nu mai sfârșești 
cu prezentările muzeului tău de suflet. 

Biblioteca albă din sufragerie
a strâns, în rafturi, cărțile care, 
prin țel, 
ți-au părut morale. 

Mai târziu, din volumele colecționate, 
ai lăsat să pornească, maiestuos, ca la paradă,
lungi șiruri despre prioritate. 

Mie, oaspetelui tău,
din perspectiva rațiunii reci,
semantica noțiunilor „obiectiv” și „prioritate”
mi s-a părut aceeași. 

Tu ai râs, 
ascunzându-ți fața în perdea
și ai pretextat că știi mai multe despre mine 
decât mama. 

Înspre mare, 
oastea de îngeri 
își pierdea aura în valurile albastre,
dusă, mai departe, în spinare, 
de către un delfin, cu sunete înalte. 

Tinerețea ta este un regn fără rigori.
Lasă-i tatălui vitreg grija luptei cu sabia 
și cu lancea ascuțită și învingător 
să se întoarcă, 
acoperit de sângele unui mare masacru. 
Tu cultivă artele materne, 
folosește-ți talentul pentru a sfărâma poarta,
în cursul unei cerți nocturne 
sau pentru a decora intrările cu o avalanșă de coroane festive. 
Pentru a finaliza, 
readună-i cântând pe îndrăgostiți. 
Vei avea mulțumire de lacrimi (de fericire, n.m.),
fără crimă de sânge.