Cuvintele să creadă ceea ce exprimă...
„Calul aleargă”: literele să capete copite, 
spinare, nări, aburi de la gerul de afară, 
sprint. Ar fi enunțul bidiviul meu, 
care m-ar purta prin lume. În saltul 
peste acele prăpăstii sufletești
(în care dormitezi tu), 
te-ar umbri năzuința mea de a fi cu tine.
Ridul din frunte va ascunde oglindirea 
păsării din orizontul poruncii: 
Să zbori prin eforturile altuia!

Vânturile de sud au purtat vorbele fără succes (ale lui Circe, n.m.), 
împreună cu pânzele (corabiei lui Ulise, n.m.).
Circe a alergat la preocupările ei obișnuite.
Totuși, Amorul (iubirea ei pentru Ulise, n.m.) nu a fost atenuat de ele 
(de preocupările zilnice ale nimfei / vrăjitoarei Circe, n.m.). 
Așadar, tu, cel care cauți ajutorul din cartea mea,
înlătură credința în farmece și în descântece. 
Dacă te va reține în Roma cauza puternică a iubitei 
(dragostea pentru ea, n.m.),
acceptă ca sfatul meu să existe în Urbe (Roma, n.m.). 
Sfatul meu a fost cel mai bun salvator al inimii
care a rupt lanțurile ce rănesc și a pus, de asemenea,
capăt durerii: cartea mea a fost cea mai mare alinare. 
Tu, cel care ai învățat să iubești suferind ceea ce iubești
și ai vrea să fii fericit și nu poți, 
va trebui să fii învățat de către mine. 
Astfel, adesea, reînnoiește în minte (adu-ți mereu aminte, n.m.) 
faptele sceleratei copile 
și pune, dinaintea ochilor tăi, toate neajunsurile ei 
(toate defectele ei, n.m.).
(Va urma)