Dar, Doamne,
Adam a îngăimat, 
de ce nu ai scos din rădăcini 
pomul interzis
și pe mine să mă fi păstrat în rai,
în locul vegetalului - 
deja dobândisem cunoștința binelui 
și a răului;

Obs. 
Continuare în Privat

Am pus mâna și am dres urma erorii umane.
Am evitat învălmășeala din grădina Edenului. 
Îngerii și eonii zburau, cu motoare la aripi,
care încotro, să mă ajute. Ochiul lor 
le arăta rana din Mine. 
De la atâtea bătăi de aripi,
era vijelie în paradis, 
pomii aceia grozavi, 
cu trunchiuri groase de lumină
și rădăcini adânci,
înfipte în planete, 
se despuiau de frunze. Ți-am trimis, 
Adam, 
ca să vezi frecvența eforturilor,
pasărea colibri. Uită-te la ea, când ai vreme.
Inventează lupa și cercetează-i 
mișcarea aripilor. 

(Va urma)
Prima parte are vizibilitate în Privat.