Această cale a farmecelor (vrăjilor) este veche;
Apollo al nostru arată o forță nevătămată de vreun vers sacru (descântec).
Eu (fiind) conducător: stihia nu va fi îndemnată să iasă din mormânt,
iar bătrâna (vrăjitoarea, n.m.) nu va crăpa celui infam (ei, n.m.) pământul
(dinainte-i, n.m.), printr-o rostire,
nici nu va trece (prin descântec, n.m.) semănătura dintr-o holdă, într-alta,
nici nu va face să pălească, pe dată și pe neprevăzute, în umbră stinsă, cercul lui Phoebus.
Când cetatea respinge războiul,
dar magistrații aleși votează pentru acest război,
o să aibă atmosfera unei vieți și a unei morți violente.
După obicei, luna este purtată de cai de zăpadă.
Nici inimile nu depun iubirile descântate,
nici Amor (Cupidon) învinsul nu va fugi de via pucioasă (de sulf, n.m.).
Ce ți-au ajutat buruienile pământului,
când ai fi dorit, Colchos, să rămâi acasă, în patrie?
Ce ți-au ajutat, Circe, plantele Perseidei?
„Bucureștiul e așa mare, că o zi nu-i dai ocol călare”