Părinte,
se adresează Diogene aceluia care încearcă
să vorbească despre zei și religie
oricui îi iese în cale,
dar, adeseori, nimerind cu bâta în baltă,
bănuiala ta este vinovată...
Când femeia a intrat în aulă,
este adevărat: mă aflam singur
și mă ridicasem să merg la atelierul de sticlărie,
dar ea, surâzând, a deschis o discuție.
Din vorbă în vorbă, bob cu bob,
am ajuns la o cunoștință comună,
despre care aflasem că mințise despre mine.
(Va urma)
„Bucureștiul e așa mare, că o zi nu-i dai ocol călare”