Lângă hotel, la parter, funcționează un hipermarket nonstop.

Totdeauna am fost fascinat de acest contrast – să poți avea legătură cu un punct viu, care, in fiecare moment, când toată planeta doarme (sau cel puțin așa cred eu, vârât în pilotă, până la gât), susține același tip de activitate. Ai o siguranță…

Într-o noapte, am descoperit că am rămas fără apă plată. Atât de sete îmi era, încât aș fi băut Dunărea toată, fără maluri, de la primul, până la ultimul val; a doua zi, m-ar fi căutat barcagii să le înapoiez fluviul, iar eu m-aș fi tocmit pentru fiecare strop de apă returnat.
Cu o asemenea sete, am coborât (cu liftul) la magazin.

Vânzătoarele tot nu se regăseau la casă: aveau mereu marfă de mutat la raft. Energia lor atenua ideea că mi-am afectat somnul, dar pe care, in curând, aveam să-l reiau (și cu setea potolită), ca pe un bagaj, printre spusele de la tv., ale doctorului Dulcan, despre credință: vizitase mormântul sfânt, în noaptea de Paști , când se ia lumină.

Am colindat pe cărările odihnei nocturne, până dimineața la opt, când m-am săltat din pat, pentru o incursiune la sârbi.