Îi vorbești despre planurile tale, despre proiecte... Te descoase atent în timpul convorbirii, iar tu crezi că o face doar din dorința de a-ți da o mână de ajutor.
Peste puțin timp — chiar a doua zi —, vine la tine și îți spune dezinvolt: „M-am gândit să facem un proiect...”. Îți recunoști imediat propriile idei, însă el ți le expune de parcă întreaga inițiativă i-ar aparține.
Nu-ți vine să crezi... Dai înapoi, pentru că nu-ți convine să-ți fie furată ideea pe față. Refuzi să consimți, sperând că va înțelege și îți va recunoaște paternitatea proiectului.
Simți o dezamăgire atât de adâncă, încât nu o poți exprima în cuvinte: coboară, ca un lift de plumb, direct în inimă.
Regreți că ai fost atât de deschis. Data viitoare vei fi extrem de circumspect.
Trăsăturile lui sunt acum mai clare ca niciodată în mintea ta: îi vezi chipul concentrat și stilul heirupist, plin de o mojicie abia mascată.
