„Pățanie”…

​Îl consideri un bun prieten 
și i te destăinui...

Îi vorbești despre planurile tale,
despre proiecte...
Te descoase atent în timpul convorbirii,
iar tu crezi că o face doar din dorința de a-ți da o mână de ajutor.

​Peste puțin timp — chiar a doua zi —,
vine la tine și îți spune dezinvolt:
„M-am gândit să facem un proiect...”.
Îți recunoști imediat propriile idei,
însă el ți le expune
de parcă întreaga inițiativă
i-ar aparține.

Nu-ți vine să crezi...
​Dai înapoi,
pentru că nu-ți convine
să-ți fie furată ideea pe față.
Refuzi să consimți,
sperând că va înțelege
și îți va recunoaște paternitatea proiectului.

Simți o dezamăgire atât de adâncă,
încât nu o poți exprima în cuvinte:
coboară,
ca un lift de plumb,
direct în inimă.

​Regreți că ai fost atât de deschis.
Data viitoare vei fi extrem de circumspect.

Trăsăturile lui sunt acum mai clare ca niciodată
în mintea ta: îi vezi chipul concentrat
și stilul heirupist,
plin de o mojicie abia mascată.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *