Luasem treapta a doua. Mă relaxam, în sufragerie, căutând un post de muzică, la radioul Pacific. Sună telefonul (fix), al cărui număr era: 52877. Răspund. O voce feminină îmi cere să merg la sediul UTC, pentru a mi se comunica mai multe, pe marginea unui premiu literar. „Nu este greșeală? Fiindcă eu nu am participat la niciun concurs” – am răspuns nedumerit. „Veniți la sediu și vă vom detalia!”. Imediat ce am pus receptorul în furcă, a trebuit să-l ridic: un apel nou, însă de la liceu, de la profesoara care se ocupa de cenaclul literar, „Alexandru Macedonski”. Îmi transmite: „Nu am apucat să te sun, dar, după ce s-a încheiat anul școlar, ni s-a solicitat să trimitem toate creațiile literare de la ședințele de cenaclu. Dintre toate, au fost premiate poemele tale”.

La sediul UTC, o domnișoară, extrem de afabilă, plăcută, deși i se putea observa puf crescut excesiv pe față, îmi explică, de asemenea, ceea ce apucasem să prind din convorbirea cu domnișoara Iordache (coordonatoarea cenaclului). Premiul consta în participarea la o tabără de creație, organizată în orașul Victoria, jud. Brașov, cu plecarea pe 26 august (dacă nu mă înșel). Eram singurul câștigător din județ! Voi fi însoțit de către profesorul Armeanu.

Premiul picase cum nu se poate mai bine, datorită scutirii de la practica agricolă (nu mai trebuia să duc hârtie cu numărul de zile muncite pe câmp, datorită recompensei respective, tabăra),

(Va urma)