În bătaia soarelui, 
părul tău galben mișcă astrele. 
Îngerii se aud în urma ta, 
la fiecare vorbă, pe care o rostești,
ei te vor purta pe umeri,
deasupra lucrurilor, prinse în gravitație,
precum minutul de care ne temem toți. 

Mâna-ți viguroasă, care mi-a prins brațul, 
în capul scărilor, 
mi s-a părut rece
și am sperat
ca, în suflet, să ai căldură pentru mine
și, cândva, surâsul tău, 
de Gioconda vie, 
să fie resursa mea de renaștere în viață,
precum, la izvor, sălbăticiunile
își înviorează alcătuirea, 
din apa cea înaltă.