![](https://blog.revistaderecenzii.com/wp-content/uploads/2022/05/IMG-20220504-WA0017-1024x576.jpg)
Pe stâncă, în așteptarea amiezii, îți aud glasul depărtat, înălțat ca un zmeu, în mersul voios, prin adâncul pădurii. Te văd și-mi spun, în gând, despre tine tot ceea ce, în față, nu o pot face, de parcă limba mi-e smulsă de imboldul supărării, atât de puternic stăruind în inimă, ca spin în calea bucuriei ființei mele.